Despre iluzii...

Fostul barbat se isterizeaza ca o femeie slaba de ingeri cand simte amenintarea umbrei noului barbat... Eu nu ma isterizez - deloc. Sa fie oare un defect? Nu cred. O calitate? A lui? A mea?

Imi place sa flirtez, totusi, n-as putea spune ca noul barbat este mai mult decat o umbra.

O umbra in sufletul meu, o umbra care zace macinata de iluzii...

Ma gandesc, ne gandim de fiecare data cand iesim dintr-o relatie care nu ne mai convine ca o sa dam peste Fat-Frumos sau (dupa caz) Ileana Cosan-zana; numa' ca au si ei - ca personaje mitice de basm ce sunt - un defect, sunt pur si simplu iluzorii. Nu exista acolo undeva, asa cum mi-ar placea sa cred si oricat de mult mi-as dori. Si in cazul asta ma aflu intrun impas, numai stiu cum sa reactionez, sunt complet asaltata de stimulii exteriori si de himerele interioare.

Vad barbati frumosi pe strada, ma uit si gandesc la ce se ascunde de fapt sub ambalajul placut la atingere si vedere? Conform principiului "mare e gradina Domnului, si multi au mai sarit gardul" ajung la concluzia ca stau pe partea gresita de gard... Or asta, or am inebunit.

Strike number one... "Femeile si barbatii sunt egali" - imi spune el in timp ce ma strange mai tare la piept; eu ma inmoi pana la nesimtire, si ma retine in picioare doar groaza ca o sa se opreasca din vorbit daca ma pierd cu firea... in extazul intelectual provocat din nestiinta. Are idei misto, pacat ca printre ele se numara si lustruitul bancii din parc (impreuna, stransi de frig unul intraltul in stil romantico-haiducesc) cand ai 26 de ani si pretentia ca esti independent de "mama". Caci, daca privesti cu groaza (ca femeie) ca iar te intalnesti cu ala care te duce prin natura plimbata si giugiulita ca-n liceu - la varsta ta de acu - inseamna ca ceva nu e in regula... cu tine. Ce dracului egalitate cu mama-soacra mai cauti acolo?

Strike number two... in acelasi timp, se pare ca si mediul virtual e propice dezvoltarii ideilor parazitare de gen; ca te-mbeti cu apa rece vreme de aprox. 7 ore pe zi cu discutii filozofice de tip inspirationist. Speri ca, in desavarsirea ta, cel cu care te "cetuiesti" de zor in fiecare secunda libera o sa aibe revelatia secolului si din ditai broscoiul raios (transformare posibila numai daca-l "rezolvi" o data) se va transforma in creatura mitica pomenita mai sus. Doar ca el nu are revelatii dintrastea - faptul presupune ca individul sa gandeasca si cu altceva decat cu pisul. Ceea ce stim de mult ca in astfel de contexte este mai mult decat imposibil...

Strike number three... sunt in tren si ma indrept catre un loc al viselor frumoase, un taram al fantasmelor dulci cu aroma de primavara. In compartiment o alta persoana trecandu-se prin ciurul gandurilor - de data aceasta pesimiste - se macina alaturi de mine. Vorbim, radem, impartim impresii despre viata si aspectele ei mai mult sau mai putin materiale. Ne intalnim apoi in oras, purtam o conversatie sterila, in care aflu ca orice preocupari ai avea, ele sunt neinteresante si ca oricum n-as intelege, deci n-are rost sa-mi explici. Oricum, bratele mele sunt "prea" bine facute, iar in parul meu lung si des este foarte probabil sa existe o puzderie de lighioane (acarieni) ramase de azi-dimineata de cand s-antamplat si m-am desprins de perna si patul in care dormeam. Ma simt perfect... imi vine sa urlu si nu stiu cum sa-mi gasesc de treaba mai repede... in alta parte.

Am I out? No, I think you are.