Cred ca stiti melodia la care ma refer... pe mine ma face sa ma gandesc la barbatii pe care i-am cuprins in viata mea. Am cate o melodie pentru fiecare, ceva reprezentativ pentru fiecare dintre ei, ceva ce surprinde esenta interactiunii noastre la un anumit moment.
E frumos sa le pot asculta din nou dupa catva timp. Imi aduc aminte de motivul pentru care mi-au placut initial. Pentru ca, desi acum ei nu mai sunt de actualitate (pentru mine - evident!), acele calitati pe care le-am apreciat atat continua sa existe in fiinta lor. M-a intrebat cineva la un momentdat cum si daca privesc inapoi spre aceaste relatii. Raspunsul meu este: da. Ii percep ca pe o amintire draga, la care se intampla sa ma intorc fara sa vreau. Pentru ca imi place sa pastrez din personalitatea lor numai aspectele frumoase, acelea care i-au facut dezirabili la acel moment.
Nu cred ca exista cineva pe lumea asta care sa prefere sa traga dupa el prin viata geamantanul greu al gandurilor negative si pesimiste, al durerilor si dezamagirilor de care am avut parte. De aceea, de fiecare data cand imi fac bagajele si ma pregatesc sa plec dintro relatie, iau cu mine numai amintirile frumoase sa-mi tina companie.
Nu ma intelegeti gresit, cand plec stiu foarte bine de ce, cum si cat; doar ca, nu vad niciun motiv pentru care sa nu las in spatele meu toate lucrurile neplacute. De aceea plec, nu? Ce logica ar mai avea daca nu aceea de a te elibera prin aceasta evadare? Altfel, ai ramane pe loc sa te lupti in continuare...
Ei, mie nu-mi plac aceste razboaie fara sens; consider ca doi oameni sunt adusi impreuna de sansa si trebuie sa ramana impreuna doar atat cat acest lucru e benefic pentru amandoi in egala masura. Cand asta nu se mai poate, nu are rost sa se mai chinuie unul pe celalalt! Renunta, lasa si termina... intoarce pagina, vei vedea ca randurile ce urmeza sa se infiripe dinaintea ochilor tai sunt cu atat mai frumoase cu cat sunt mai clare, mai curate si mai pline de inteles - intelegere.
Unul dintre amicii mei, un tip foarte misto, imi spunea intruna dintre discutiile noastre la un pahar de bere - ajunsesem la subiectul, tabu pentru cei mai multi barbati, cel al homosexualitatii - ca el nu percepe membri acestei minoritati sexuale dacat ca pe un favor adus lui. De ce? - am intrebat eu evident foarte surprinsa (pana atunci auzisem numai pareri extrem de agresive din partea reprezentantilor sexului "tare"). Iar el mi-a raspuns: "este mai mult decat clar pentru mine ca tipii astia nu numai ca nu reprezinta o amenintare pentru existenta mea, ci, mai mult decat atat, imi sunt cei mai la indemana amici, e suficient sa ma gandesc ca pentru fiecare tip gay imi ramane o femeie in plus pe care s-o cunosc si s-o cuceresc!"
Intamplator sau nu amicul meu chiar are un prieten din categoria mai sus mentionata, cu care se intelege foarte bine, si pe care il priveste prin prisma personalitatii lui nu din punctul de vedere al orientarii lui sexuale. Daca stau sa ma gandesc bine la atitudinea lui, mi se pare cu mult mai matura si mai contienta de sine - de propria sa valoare. N-ar strica o eventuala propagare a acestei abordari si in randul "masculilor feroce" de care ma tot lovesc zilnic si a caror atitudine de barbati universali ma irita la culme. Pentru ca acestia din urma sunt incomparabil mai orientati spre o atitudine sexista si plina de prejudecati decat ar putea vreodata fi o feminista ori un homosexual!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu