Se intampla numai in cele mai neasteptate momente sa afli despre sentimente… Ale tale sau ale celorlalti, nu conteaza, intotdeauna te vor lua prin surprindere. Fie ca-ti ies pe gura intrun moment de nebunie generala, fie ca-si iau zborul de pe buzele celuilalt asemeni unor porumbei ce trebuie sa se intoarca acasa… se intampla sa afli.
Este, daca vrei, ca o oala sub presiune in care se fierb ingredientele unui cocktail Molotov (in suc propriu) si inevitabil se vor prabusi peste tine intr-o explozie multisenzorial-emotionala ce te lasa lat. Si dupa ce-ti revi in urma socului teribil, iti aduci aminte sa inchizi gura, sa respiri, sa-ti bata inima. Apoi, are loc revelatia…
Iti dai seama ca dupa 2 ani si jumatate de imparteala si alte cateva luni de desparteala, lui ii pasa…el este agitat, ingrijorat si isi aduce aminte ca are - cica - un drept asupra ta, nici mai mult nici mai putin, decat imuabil. Dar, asta numai cu conditia, ca tu prin actiunile pe care le intreprinzi in interes personal – fara legatura cu vreo intentie in orice directie care l-ar include si pe el – faci ceva total necaracteristic tie (celei care ai fost in timpul erei lui).
Atunci el, se infoaie, isi scutura penajul, si-l pune in ordine acompaniat de sirul ideilor socate si atrofiate de pana atunci si de aici rezulta ditai discutia telefonica in care iti cere socoteala despre fiecare secunda din viata ta pe care ai indraznit sa ti-o asumi dupa era Domnului…
Intrebarea mea este simpla: ce simti, ce gandesti, ce spui, cum procedezi de fata cu reactiunea? Bine – admit, poate nu-i doar o intrebare si poate ca nici simpla n-am putea sa-o catalogam, dar oricum ar fi, cumva tot trebuie sa gestionezi situatia.
Asa ca, la inceput, orgoliul tau de fosta femeie zbuciumata, intr-o fosta relatie ciufulita si acra are parte de o improspatare neasteptata – intra stoc nou de placi de beton armat. Ei, din momentul acela, iti aduci aminte de toate datile in care, prin ochii lui privita situatia, nu avusesesi dreptate nici cat negru sub unghie, cand te-ai simtit insingurata – desi el se afla la doi pasi de tine in aceeasi incapere (juca fotbal pe calculator cultivandu-si spiritualiceste ludicul, pe fundalul sonor al celui de-al 4 jurnal de stiri din…sport), cand ai incercat sa-i atragi atentia chiar asupra acestor sentimente netrebnice si handicapate ce balteau intro zoaie gretoasa.
Numai ca, vezi tu, barbatul se naste cu o constiinta generala si omniscienta iar aici, tu, ca o doamna care te afli - apanaj demonstrativ al calitatilor lui (si cam atat) - nu ai ce sa comentezi. In caz contrar, se aplica doua cartonase galbene urmate de unul rosu si eliminare din teren pentru atitudine neprofesinista, mai mult decat aberanta. Din acest punct de vedere ocupam in viata lui cel mult functia de obiect decorativ, sexual – cu siguranta, si de instrument savarsitor al lucrurilor utilitare si de baza. Pareri, insa, n-ai voie sa deti si doamne fereste sa le si sustii cu argumente (da, iti vine sa crezi, chiar au si o oarecare logica).
El nu va recunoaste niciodata acest lucru, ba chiar va sustine contrariul in cel mai absurd mod posibil – ai zice ca dintre toate optiunile pe care le are la dispozitie o alege expres pe cea mai aberanta numai ca sa ne faca in ciuda, o data si inca o data si inca o data, reafirmandu-si suprematia absoluta (pacat ca e doar imaginara - de apreciat ca are o imaginatie bogata!).
Crede el… si ma intreb inca o data: oare chiar am nevoie de un asfel de om in viata mea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu